Ora de Biologie: Cocalarul de Bucuresti – prezentare generala

Cocalarul de Bucuresti este un animal salbatic, tuciuriu in general, cunoscut sub denumirea latina de „cocalarus muistus”.

Cocalarul de Bucuresti se imparte in doua subspecii: Cocalarul Sofer si Cocalarul Pieton.

Cocalarul Sofer

Pe cocalarul sofer il vom regasi adesea la volanul uneia din urmatoarele marci de masini: Dacia Logan, BMW E36 (Pisicuta), cu numere de Bulgaria de obicei, sau Mercedes (depinde de buget). Din bolidul cocalarului sofer vom auzi adesea o muzica de buna calitate, cu o linie melodica fina, intrerupta uneori de doua cuvinte intelese numai de cunoscatori „Fara numar!”.

Hobby: – mancatul semintelor in masina si scuipatul cojilor pe geam

– agatatul fetelor: „Ce buna esti, fa, sa moara toata copiii mei de nu o las pa nevasta-mea pentru ochii tai!”

Caracteristici: – semnalizarea: nu o utilizeaza niciodata, probabil de frica, o frica anume ca ar putea ramane fara baterie fix in mijlocul melodiei pe care o fredoneaza cu atat de mult suflet „Aaaauuuuuuuuuuuuuuu….”

– depasirea coloanelor de masini pe contrasens / linie continua

– nerespectarea culorii semaforului. DaCA COcalarul sofer va fi oprit de politie acesta se va scuza subtil „N-am vazut, sefu’, sa moara familia mea!”

Habitat: – toate bulevardele si strazile Bucurestiului

– dand dovada de o adaptabilitate majora, cocalarul a devenit un animal migrator, in functie nu de anotimp, ci de buget, astfel se mai poate regasi in muntii Carpati, de obicei in jurul gunoaielor de langa paduri, dar si pe litoralul romanesc, in mijlocul cojilor de seminte si pet-uri de bere de pe plaja

Specie pe cale de disparitie: – tocmai datorita adaptabilitatii sale miraculoase, cocalarul sofer este un animal pe cale de disparitie, din cauza migratiei sale catre teritorii virgine, precum Italia, Spania, Germania sau Marea Britanie, acolo unde acesta sufera o transformare, devine „Cocalarul Pieton”

Vom vorbi ceva mai tarziu despre asemanarile celor doua subspecii, Cocalarul Sofer si Cocalarul Pieton.

Cocalarul Pieton

Pe Cocalul Pieton il putem regasi pe strazile Bucurestiului. Din cauza lipsei unui mijloc de locomotie rapid, cocalarul pieton apeleaza adesea la scutere sau la mijloacele de transport in comun, unde se poate deosebi de ceilalti calatori, pe langa culoarea tenului, printr-un miros specific.

Hobby: – mancatul semintelor si scuipatul cojilor pe jos

– agatatul fetelor „Ce buna esti, fa, sa moara toata copiii mei de nu o las pa nevasta-mea pentru ochii tai!”

Aici putem gasi una din asemanarile cu ruda sa mai indepartata, cocalarul sofer.

Caracteristici: – asculta o muzica de buna calitate pe telefonul mobil, fara casti, achizitionat adesea printr-o metoda mai aparte, cunoscuta in cercurile restranse ca si „combinatie”

– nu umbla niciodata singur, spre deosebire de cocalarul sofer, care in marea majoritate a timpului petrecut la volan este singur

Habitat: – ziua il gasim pe majoritatea bulevardelor principale ale Bucurestiului

– noaptea, acesta se retrage spre zona sa de bastina, cartierele marginase

Specie pe cale de disparitie: – ca si varul sau, cocalarul pieton este de asemenea pe cale de disparitie, tocmai din acelasi motiv, adaptabilitatea sa incredibila

– cocalarul pieton migreaza tot in functie de buget spre Spania, Italia, Germania sau Marea Britanie, unde, spre deosebire de ruda sa, cocalarul sofer, care devine pieton intre timp, cocalarul pieton ramane in continuare pieton

Asemanari intre Cocalarul Pieton si Cocalarul Sofer

– familie extrem de numeroasa, minim 10 matusi, 40 de veri si 20 de nepoti, pe langa partenerul de imperechere, cu care acesta are o medie de  minim 10 pui pe durata intregii sale vieti

– atat cocalarul pieton cat si cocalarul sofer nu au un loc de munca, acestia traiesc, printr-o asa numita „smecherie”

– mancatul semintelor, ascultatul acelorasi melodii de buna calitate, faptul ca sunt printi / printese si au dusmani care ii invidiaza sunt tot unele asemanari intre cele doua subspecii

– migratul in vest datorita adaptabilitatilor sale atat de buna

– ca minusuri, cele doua subspecii pot ajunge cateodata la Facultate, de obicei intre 1 si 15 ani, depinde de fapta pe care au comis-o si de „smecherie”

Din cauza asa numitei „crize financiare”, un impediment in migratia Cocalarului, acesta se vede nevoit sa se intoarca inapoi in locurile de bastina. Dar exista si un lucru bun, care se va intampla abia peste doar cateva generatii: Cocalarul, tot datorita adaptabilitatii sale iesite din comun, dar si a faptului ca se poate reproduce foarte des iar partenera sa de viata poate da nastere foarte multor pui, va deveni o specie de baza in Romania.

Cocalarul, atat Sofer cat si Pieton, este ocrotit prin lege. Orice incercare de a face rau unui Cocalar se pedepseste aspru.

In timpul realizarii acestui material nu a fost ranit sau ucis niciun cocalar. Va multumim!

Acest articol a fost publicat în Ora de biologie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Ora de Biologie: Cocalarul de Bucuresti – prezentare generala

  1. eduard spune:

    Deci,cum ar incepe toti agramatii..aici e vorba tot de un fenomen social,asemanator la un anumit nivel cu vestitii cocalari ..Mentionez ca textul urmator nu-mi apartine :
    „Vorbiţi în comentarii despre valorile României, adevăratele valori şi tradiţii, nu? E jignitor să îl numeşti ţăran pe cel care scuipă pe stradă, fură o ciocolată din supermarket, se îmbracă în trening adibas la mol, îşi umple sticla de apă de la baie în club. E jignitor nu? De ce? Întrebaţi-vă de unde provin toate astea.
    România este o ţară formată în mare parte din ţărani. Da, ţărani. Fix ţărani.
    Cine are plăcerea enormă de a lua acasă bunuri moca, chiar dacă nu au nevoie de ele? Cine colecţionează cutii de margarină să facă piftie în ele? Cine nu aruncă pungile alea nenorocite de la supermarket, ca să le pună pe post de coş de gunoi? Cine populează o piaţă în care se ţine un spectacol, eventual pre-electoral? Cine e la coadă la mici? Cine mănâncă 5 pâini pe zi, că altfel le stă mâncarea în gât? Cine are bagajul cel mai mare în aeroport? Cine escaladează boscheţi şi garduri pentru a traversa Bd-ul Iuliu Maniu, decât să mai facă 10-20m până la trecerea de pietoni? Cine aruncă pe jos ambalaje, pentru că nu e un coş de gunoi în apropiere sau pentru că ‘ce, io’s singuru’ care arunc?’? Cine bea ultima gură de suc înainte să se ridice de la masa unui bar, să nu rămână nimic că doar a plătit pentru băutura aia? Cine se duce la nuntă şi pleacă acasă cu mâncare în traistă pentru căţel chipurile? Cine ascultă melodii la telefon, fără căşti? Ce femei de vârsta a 3-a vorbesc în dezacorduri sub pretextul ‘lasă mamă că suntem în familie, nu ne aude nimeni’? Cine sare la bătaie în club că ’s-a uitat unu la nevastă-mea’? Cine gândeşte cu pumnul şi stomacul? Americani, arabi, nemţi cumva? Nu fraţilor, sunt românii, neamurile noastre. De ce la toate evenimentele vezi ziariştii înfulecând la bufetul de protocol pe nerăsuflate, după care îi vezi că îndeasă în traistă câte ceva? De ce a ajuns să fie termenul de ţăran generalizat? Că am vrut eu? Că a vrut icsulescu? Aşa era pe vremuri, ăla de la ţară nu avea şcoală, era cioplit cu toporul.
    Eh şi ce, vi se pare că am evoluat? Nu, n-am evoluat. Pentru unii evoluţia a constat în buticul deschis în 90 după revoluţie, din care au început să facă bani. Sunt ăia care se dau cu Cayenne-uri pe Magheru. Tot nişte ţărani sunt şi ei. În ce ţară din Europa mai vezi maşinile luxoase din Ro? Românul este un frustrat care îşi dovedeşte valoarea prin achiziţii. Ne dăm cu Aston-uri, Ferrari şi alte tipuri de fier brand-uit, în timp ce nu ştiu ce prinţ/duce/mare baron se plimbă prin Italia cu un Fiat Punto proprietate personală. Ce-i trebuie mai mult? Păi nimănui nu-i trebuie mai mult decât are nevoie, decât românul. Serviciile în România sunt de căcat. Da, de căcat. Prestatorii de servicii sunt Dumnezei, tu eşti un sclav. Românul de sărbători rupe norma la cumpărături, umple 3 frigidere. Să fie. Să aibă ce să pună pe masă! Să nu moară de foame.
    Ce te aştepţi de la o naţiune care gândeşte cu stomacul? Mai avem noi cumva alte valori? Sunt, dar puţini. De ce sunt atâţia care neagă şi nu-şi acceptă soarta/condiţia? Tăranul ăla de la ţară, care-a trăit toată viaţa printre vaci şi oi, e un om mai bun decât ţăranul de la metrou care escaladează balustradele. E OM. Eu nu am copilărit la ţară, nu am rude la ţară, nici bunici, nici străbunici. Irelevant. Ţăranii sunt ăia de la oraş acum. Ţara, ferma, dobitoacele, porcii, vaciile, animalele. Toţi sunt prin oraşe.
    Trăim într-o ţară în care fiecare om e care pe care, pe toţi îi roade burta, toţi au un cuţit la spate şi sunt pregătiţi să-l arunce cu prima ocazie, pentru o bucăţică de carne. Suntem nişte primitivi. Şi nu există remediu. Haita e prea mare. Nu sunt vreun patriot înrăit, dar nici adeptul emigrării la ‘mai bine’. M-am obişnuit cu ideea, ignor. Dar mi-ar plăcea să văd mai multă lume care conştientizează, gândeşte, procesează, ajută, face. Şi nu aruncă ambalajul pe la spate, să nu-l vadă nimeni.
    Asta pentru că există oameni care scuză inesteticul, cu pretexte cretine şi fără sens.”

  2. Masaj erotic spune:

    Am parcurs acest post al tau si imi place ceea ce am citit. Continua tot asa. *^*

  3. Anonim spune:

    Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe posturi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s